Auschwitz, o Canzone del bambino nel vento
Francesco GucciniOriginale | ROMENO / ROMANIAN / ROUMAIN / ROMANIA [2] |
AUSCHWITZ, O CANZONE DEL BAMBINO NEL VENTO Son morto con altri cento Son morto ch'ero bambino Passato per il camino E adesso sono nel vento, E adesso sono nel vento. Ad Auschwitz c'era la neve Il fumo saliva lento Nel freddo giorno d'inverno E adesso sono nel vento, E adesso sono nel vento. Ad Auschwitz tante persone Ma un solo grande silenzio È strano, non riesco ancora A sorridere qui nel vento, A sorridere qui nel vento Io chiedo, come può un uomo Uccidere un suo fratello Eppure siamo a milioni In polvere qui nel vento, In polvere qui nel vento. Ancora tuona il cannone, Ancora non è contenta Di sangue la belva umana E ancora ci porta il vento, E ancora ci porta il vento. Io chiedo quando sarà Che l'uomo potrà imparare A vivere senza ammazzare E il vento si poserà, E il vento si poserà. Io chiedo quando sarà Che l'uomo potrà imparare A vivere senza ammazzare E il vento si poserà, E il vento si poserà. | AUSCHWITZ, O CANZONE DEL BAMBINO NEL VENTO AUSCHWITZ CÂNTECUL BĂIATULUI ÎN VÂNT Eu sunt mort, împreună cu alte sute eu sunt mort, am fost un băiat: trecând prin coş şi acum sunt în vânt. În Auschwitz a fost zăpadă: fumul s-a ridicat încet într-o rece zi de iarnă şi acum sunt în vânt. În Auschwitz – aşa mulţi oameni dar doar o mare linişte; e ciudat: eu sunt încă incapabil să zâmbesc aici în vânt. Mă întreb , cum poate omul să-şi omoare fratele, şi totuşi suntem milioane făcute pulbere aici în vânt. Şi tunul continuă să bubuie Şi totuşi nu e mulţumit De sânge – bestia de om, Şi vântul continuă să ne aducă aici. Mă întreb când va fi ca omul să înveţe să trăiască fără să omoare, şi vântul se va linişti... Mă întreb când va fi ca omul să înveţe să trăiască fără să omoare, şi vântul se va linişti... Şi vântul se va linişti... |