Originale | Traduzione italiana da Sa Scena Sarda |
CANTU LUXIS | QUANTE LUCI |
| |
Cantu luxis cantu boxis | Quante luci quante voci |
funt acostendi aundi ses tui | si avvicinano ora a te |
Cantu sonus cantu manus | Quanti suoni quante mani |
chi t’ant a adobiai ingunis | che ora ti raggiungeranno |
| |
Tui, strintu a una funi, | Tu, stretto a una corda, |
t’as a nai ca no ti serbit | ti dirai che non ti serve |
prus cussa timoria | più quella paura |
E tui, innia, t’as a nai ca gei | E tu, là, ti dirai che, è vero, |
s’agàtat Deus finas po is peus | Dio esiste anche per gli ultimi |
| |
Cantu sorti cantu morti | Quanta sorte quanta morte |
chi s’amestùrat custu mari | che ci mischia questo mare |
Cantu mali cantu beni | Quanto male quanto bene |
chi no si scit connosci prus | che non si sanno più distinguere |
| |
Nosu, atesu s’eus a crei | Noi, lontano, penseremo |
ca no est cosa nosta cussa suferèntzia | che non ci appartiene quella sofferenza |
Atesu innoi spetadoris s’eus a intendi | Lontano, qui, spettatori ci sentiremo |
is reis de s’indiferèntzia | i re dell’indifferenza |
E tui innia isciortu de atras leis | E tu, là sciolto da altre leggi |
t’as a intendi reu in terr’’e clemèntzia | ti sentirai reo in terra di clemenza |
| |
Cantu luxis Cantu boxis | Quante luci quante voci |
chi si cunfundit custu mari. | che ci confonde questo mare |