Auschwitz, o Canzone del bambino nel vento
Francesco Guccini| ROMENO / ROMANIAN / ROUMAIN / ROMANIA [2] | |
| AUSCHWITZ CÂNTAREA COPILULUI ÎN VÂNT Am murit cu alte sute, Am murit încă copil, Pasând printr-un cămin Şi acum eu sunt în vânt, Şi acum eu sunt în vânt. La Auschwitz cădea zăpada, Fumul suia încet În ziua rece de iarnă Şi acum eu sunt în vânt, Şi acum eu sunt în vânt La Auschwitz, câţi oameni Tăcând ca într-un mormânt. Nu ştiu, încă nu pot Să surâd aici-n vânt, Să surâd aici-n vânt. Vă cer, cum poate omul Să omoară pe fratele său Dar aici suntem milioane În praf, aici-n vânt, În praf, aici-n vânt. Din nou vuieşte tunul, Şi încă nu este sătulă Cu sânge, bestia omenească Si toţii suntem în vânt, Si toţii suntem în vânt. Vă cer, când o să fie Că omul va învăţa Să trăiască fără să omoară, Şi vântul va scădea, Şi vântul va scădea. Vă cer, când o să fie Că omul va învăţa Să trăiască fără să omoară, Şi vântul va scădea, Şi vântul va scădea. | AUSCHWITZ CÂNTECUL BĂIATULUI ÎN VÂNT Eu sunt mort, împreună cu alte sute eu sunt mort, am fost un băiat: trecând prin coş şi acum sunt în vânt. În Auschwitz a fost zăpadă: fumul s-a ridicat încet într-o rece zi de iarnă şi acum sunt în vânt. În Auschwitz – aşa mulţi oameni dar doar o mare linişte; e ciudat: eu sunt încă incapabil să zâmbesc aici în vânt. Mă întreb , cum poate omul să-şi omoare fratele, şi totuşi suntem milioane făcute pulbere aici în vânt. Şi tunul continuă să bubuie Şi totuşi nu e mulţumit De sânge – bestia de om, Şi vântul continuă să ne aducă aici. Mă întreb când va fi ca omul să înveţe să trăiască fără să omoare, şi vântul se va linişti... Mă întreb când va fi ca omul să înveţe să trăiască fără să omoare, şi vântul se va linişti... Şi vântul se va linişti... |
