Language   

La guerra di lu 1866

Giovanni Geraci
Language: Sicilian




L’annu sissantasei mill’ottucentu
Vittòriu nni fìci la chiamata:
«Ogni surdatu a lu so riggimentu,
« puru li cuncidati chi su' a casa. »
Cunsidirati chi beddu mumentu,
lassari la famìgghia angustiata,
li matri, ca facìanu lamentu,
e pri li patri fu 'na cutiddata!

Nni dicìanu: — Cori allegru! fati strata,
cà ora pri la Tàlia si cummatti!
cu l'ostréci hâmu a fari 'na sbinciata,
hâmu a ghiri a Vinèzia a chiddi parti! —
Nn' accumpagnava a nui la musica,
e: — Viva! — nni dicìanu ad ogni parti:
nu' l'hâmu fattu 'na bona marciata,
tri ghiorna di cuntinu a longhi tappi.

A menza notti s' happi ordinativa:
« Marcia di cursa, oji cc’è battàgghia ».
Ddi tanti ginirala a cummitiva
parraru, e dipo' ognunu si sparpàgghia.
Lu geniu e lu trenu chi curriva
cu li cannuna parati a mitràgghia;
li virsagghieri gridàvanu: — Evviva ! —
currìanu di cursa a la battàgghia.

E cu' cci 'ngàgghia, amaru mischinu,
tinta dda matri chi lu figghiu cci havi!
Lu trenu cannuniava di cuntinu,
àutru nun cc’era chi scupittiari:
avìa cu tri uri di matinu,
àutru nun cc’era, marciari e sparari;
arsi a lu suli, senz' acqua ne vinu,
cu lu pettu a li baddi avìamu a stari.

Jàvanu e vinèvanu li Ginirali,
dicìanu: — Avanti ! facìtivi onuri ! —
E la cavallaria riposu 'un nn'havi,
curria a tutti banni cu valuri.
Li primi chi cadianu, offiziali;
di li surdati assa’ mòrinu puru:
st'ostréci, arrabbiati comu cani,
paràvanu e sparàvanu a fururi.

Tanta la cunfusioni e l’attirruri,
e la trumma ca mancu si sintìa;
bummiava dda vucca di cannuni,
truppa e cavaddi e àrvuli abbattìa.
— Avanti! — cumannava lu maggiuri;
quasi ch’è spersa la sò cumpagnia;
li surdati cadìanu abbuccuni,
ca mancu putìanu diri: — Gesù! Maria! —

'Na sìmuli traggera 'un si cridìa;
cc'eranu tanti riggimenti armati,
li virsagghieri e la cavallaria,
lu trenu e ginirala ammintuati!
Vittòriu a lu campu puru jia
pri dàrici curaggiu a li surdati;
li proprii so' figgihi ddà l'avia
cu lu pettu a li baddi ssa jurnata.

Jurnata chissà fu singaliata,
vintiquattru di giugnu, San Giuvanni,
chi nni purtaru a la mala passata;
quantu nni mòrsiru figghi di mamma!
Quannu dipo' sunau la ritirata,
li nostri mancamenti foru granni,
chi ristau a lu campu e pri la strata
dda giuvintù 'ntra lu ciuri di l’anni.

Assai foru li morti e li danni;
pri li firuti jìanu li dutturi,
chi cu 'nguenti e cu fasci a tutti banni
stagghiàvanu lu sangu e lu duluri.
La festa nun rispittaru a San Giuvanni,
ca è gran Santu ch' è dignu d'onuri;
cu' lu prijau di cori a ddi malanni,
la vita nn'accanzau 'nta ddu fururi.

San Giuvanni, chi fu lu prutitturi,
mi detti a mia la sarvazioni;
la Matri di lu Ponti e lu Signuri,
l’hê chiamatu cu fidi e divuzioni:
cu tanti scanti, prìculi e duluri
su ccà, cu li me' genti in unioni;
quannu penzu a ddu jornu di tirruri,
tutti ddi morti li vju 'n visioni.



Main Page

Please report any error in lyrics or commentaries to antiwarsongs@gmail.com

Note for non-Italian users: Sorry, though the interface of this website is translated into English, most commentaries and biographies are in Italian and/or in other languages like French, German, Spanish, Russian etc.




hosted by inventati.org