Il Pescatore
Fabrizio De AndréLa versione annotata in rumeno di Riccardo Venturi. | |
LA FIŜKAPTISTO Kuŝante sub la lasta ombro fiŝisto drivis tra la dormo sur la vizaĝo sulk' subtila al subrideto tre simila. Murdinto venis al la plaĝo estis infana la vizaĝo estis timplenaj la okuloj de aventuroj du speguloj. Li diris:"Panon donu haste kaj vinon verŝu seprokraste al mi soifa kaj malsata pro murdo nun persekutata!" Duonmalfermis la okulon kaj panon rompis la aĝulo kaj vinon verŝis pro kompato pri la soifo kaj malsato. Kaj estis varmo dummomenta tuj poste kuro kontraŭventa kun la vizaĝo al la suno dum fuĝo de minaca nuno. Pri fiŝkaptisto la memoro baldaŭ ŝanĝiĝis al doloro al la sopir' pri knaba gajo en korto dum jam fora majo. Ĝendarmoj venis al la strando kaj laŭte sonis la demando: "Ĉu vidis vi, ho maljunulo, murdinton pasi dum forkuro?" Kuŝante sub la lasta ombro fiŝisto drivis tra la dormo sur la vizaĝo sulk' subtila al subrideto tre simila. | PESCARUL În umbra soarelui din urmă un pescar stătea aţipit şi avea o brazdă pe faţă ca şi un fel de surâs. La plajă a ajuns un asasin cu ochii mări de copil, cu ochii plini de frică, erau oglinda unei aventuri. Îi a spus bătrânului: dă-mi pâine, am puţin timp şi mi-e foame. Îi a spus bătrânului: dă-mi vin mi-e sete şi sânt un asasin. Ochii-i a deschis la zi bătrânul, nu s-a uitat nici împrejur, dar a spart pâine, a vărsat vin cui i-a zis mi-e sete, mi-e foame. A fost o clipă de căldură şi apoi din nou faţă la vânt, înainte ochii stă soarele, în spate stă încă un pescar. În spate stă încă un pescar, şi amintirea face rău este amintirea unei aprilii jucând în umbra unei curţi. La plajă au ajuns doi jandarmi bine în şaua şi înarmaţi îi au cerut bătrânului: tată, ai văzut pe cineva trecând? Dar în umbra soarelui din urmă un pescar stătea aţipit şi avea o brazdă pe faţă ca şi un fel de surâs. |
L' "ultimo sole" è, secondo le regole del rumeno, il sole "che viene in fondo" (din urmă). Da notare che il rumeno è tra quelle lingue che conoscono l'opposizione "riso/sorriso"; molte non la hanno.
Ci sono parole che meritano una breve etimologia per far vedere che cosa sia la latinità rumena (quella che i romagnoli, celiando, dicono di "capire"; in realtà non intenderebbero nemmeno mezza parola). Il "vecchio" è bătrân: è il latino "veteranus". Così tutte le "l" nel mezzo alle vocali passano a "r" (il sole è "soare", ad esempio), così come le "d" in principio di parola e seguite da "i" passano a "z": zi (giorno), zice (dire). Per "guardare", i rumeni usano un verbo che in origine voleva dire "dimenticare" (uita, dal latino "oblitare"). Poi c'è il "mischmasch" rumeno, parole slave, turche, albanesi ("copil", bambino), ungheresi. In fondo alla canzone mi sono permesso l'unica libertà. Alla balcanica, i gendarmi che arrivano si rivolgono al vecchio chiamandolo "babbo", come si fa da quelle parti: tată, e gli danno rispettosamente del voi. Poi nientè subordinate, niente "se fosse passato": "babbo, avete visto passare qualcuno?"